Facultatea mea, vina mea, prostia mea

Cred ca eram in clasa a 10a cand ma gandeam ca vreau sa dau la arhitectura, ideea imi facea cu ochiul de ceva timp asa ca m-am dus sa fac pregatire, m-am dus in biroul domnului arhitect Severica Mitrache si m-a pus sa desenez o cutie de chibrituri si un pachet de tigari, am desenat eu acolo niste prisme cum eram invatati in clasa a 8a la geometrie si m-am dus sa ii arat, stiu ca stateam fata in fata cu domn' Mitrache la masa si s-a apucat sa imi explice cum trebuia desenat, pe la finalul discutiei cand a terminat de desenat  am ramas uimit cat de bine  i-a iesit, surprinderea a fost si mai mare cand am vazut ca el defapt desenase totul invers ca si cum as fii desenat eu numai ca el statea in fata mea... din pacate mi-am bagat picioarele in sansa de a face pregatire cu el nu pentru ca nu m-a acceptat, pentru ca am stat doi la el in care jumatate din sedinte mergeam cu un prieten la biliard, acum jucam destul de bine biliard  dar asta nu ne-a ajutat cu nimic cand a fost vorba de admiterea de la Ion Mincu, unde am picat amandoi.
Asa ca nu mi-a mai ramas decat Spiru Haret, unde am intrat dupa ce am dat admiterea la o cafenea pe Lipscani pentru ca nu aveam loc sa fac desenele in sala de asteptare de la facultate. Acum sunt in semestrul doi, anul intai si imi dau pumni in cap pentru toate orele de biliard de fiecare data cand ma intreaba cineva unde sunt la facultate, cel mai trist lucru e cand vezi cum li se ridica ochii cand aud de arhitectura si cum le cad la loc imediat cand aud Spiru Haret, am momente cand ma documentez, invat, citesc teoriile marilor arhitecti din trecut si prezent si parca prind energie cand stiu ca si eu fac acelas lucru ca ei, energie care se duce imediat cum vad o pereche de ochi care se duce in jos sau cand sunt in pasaj la universitate in drum spre scola si in loc sa fac dreapta cum ies de la metrou spre Mincu merg in fatza spre Spiru. Si principalul vinovat sunt, evident, EU pentru ca pana la urma totul a stat in varful creioanelor mele care ar fii facut o plansa mult mai buna la admitere daca mana in care erau ar fii muncit mai mult, dar creierul care coordoneaza respectiva mana este al unui om lenes si fara prea mult talent la desen, acum nu am ce sa fac decat sa incerc sa ma schimb, cea cea nu e asa usor cum pare, pana la urma nu e indeajuns sa vreau, trebuie sa fac ceva, sa actionez , sa dau din mana cu zice domn' Mitrache sa speram ca o sa si pot!!
Randurile de mai sus reprezinta "off-ul" meu, deceptia mea, partea urata, DAR, din fericire, exista partea buna, partea care ma face sa merg mai departe si anume ARHITECTURA in sine, e singura care ma consoleaza, ca pana la urma nu conteaza ce crede restul lumii despre locul unde o invat, unde o descopar, atat timp cat EU o descopar, pentru mine. Totusi cat de blamat e Spiru Haret, la facultatea de arhitectura exista profesori care se implica, de la care daca vrei sa inveti poti sa o faci foarte bine.
Pana la urma nu stiu ce imi rezerva viitorul poate o sa termin facultatea asta si nu o sa fiu recunoscut si o sa mi se inchida usi in nas ca sunt de la Spiru sau poate nu, poate nu o sa fie deloc asa, poate nici nu termin facultatea, pana la urma noi sa fim sanatosi!